Autor:  chichi (ametitu)

Ce îmi amintesc dinainte de opzesnouă... cât am trăit... din decembrie opzesdoi până în decembrie opzesnouă... fix șapte ani până la execuție... cei mai mulți psihologi așa încep, întrebându-te despre copilărie. Legat de comunism vor exista întotdeauna amintirile de șoim al patriei... care înainte fusese un băiețaș la grupa mică, în rochița aceea albastră atât de jignitoare pentru suflețelul meu... tot timpul am purtat pantaloni pe sub ea. După care au venit zilele în care mi-a fost satisfăcut orgoliul și am primit uniforma cu pantaloni... însă tot uniformă. De pe atunci îmi amintesc tabere, în care eram toți adunați ca niște mici vietăți agitate, așa cum sunt toți copiii, verificați de păduchi și alte probleme, apoi transportați în vreo zonă oarecare... îmi amintesc că în drumul către o tabără, sau poate de întoarcere, nu mai țin minte, am văzut ceva fascinant... primele vagoane roșii din viața mea... și erau dintr-un tren străin, în București, și au luat educatoarele cafea, sau zahăr cubulețe... nu aș putea spune, oricum, ceva foarte rar, de la oamenii din trenul acela... știu că totul s-a făcut prin ferestre, noi în trenul nostru, ei în trenul lor. Din alte călătorii din vremea copilăriei timpurie ce să mai țin minte... ne-au luat părinții, pe mine și pe frate-meo, la insistența lui mama, să vedem muzeul Grigore Antipa... nu mai țin minte decât ideea vagă a unui crocodil într-o cutie de sticlă, și furnicăturile și emoția de a fi văzut, cât așteptam să se deschidă muzeul, o mașină frumoasă (limuzină, dar atunci nu știam cuvântul) încadrată de motocicliști... despre care mama și cu tata mi-au zis că trebuie să fie mașina lui Ceaușescu... nu mai țin minte exprimarea lor, însă am fost foarte impresionat... parcă era din filme, cu motocicliști în jur... asta trebuie să fi fost prin opzeșase, poate chiar opzeșapte, nu am idee sigur. Și, dacă începui cu filmele... unchiul meu făcea contrabandă cu sârbii, că doar suntem din Craiova, și e aproape Dunărea... și avea un video, și avea filme. Îmi amintesc cum mă jucam odată cu o mașină de poliție, de jucărie evident, imitând acel nino nino sau ce zgomot enervant îmi intrase în minte... și l-am întrebat pe tata de ce la noi se zice miliție și în filme poliție (erau filme dublate în română de acea voce de femeie pe care cred că o știe mai toată Craiova cel puțin...). Știu că la un moment dat am vorbit mai tare prin curtea blocului despre acel video, și mama m-a certat... mi-a zis că nu e bine să audă alții, că nu e voie... nu am înțeles de ce, dar am simțit că e un secret, și copilăria mi-a impus să mă țin de el... că fusesem făcut părtaș... îmi plăceau lucrurile astea. Mi se părea că viața este ca în povești... pentru că în multe seri mâncam la lumina unei lămpi cu gaz, nu îmi dădeam eu seama că asta din cauză că se lua curentul în fiecare zi... și îmi plăcea la nebunie pata de la fum de pe tavan... rezultatele acelor programe regulate ale resurselor încă mai există la noi în casă, pentru că... după cum zice mama... :)... acum pare comic. La noi în bucătărie există un butoi de două sute de litri de apă... suspendat la înălțime. Este făcut ca să se umple cu apă automat, se oprește cu un plutitor când nivelul apei impune asta, și din el un robinet poate fi folosit pentru bucătărie... dar el a fost făcut pentru că, și aici vine partea care pare amuzantă azi... nu era apă când era curent și nu era curent când era apă. Deci mașina de spălat nu putea funcționa. Și atunci tata a imaginat acest sistem, care păstra apa pentru momentele în care eram în secolul douăzeci... A fost făcut după dezastrul de la Cernobîl, cu surplusul de motivație că poate se strică sursa de apă potabilă și să avem o rezervă... Altceva... ce mai țin eu minte... păi țin minte că fratele meu a fost pionier... el fiind mai mare a ajuns și la acest stadiu, după ce a fost șoim entuziasmat. Avem casetele, că ne-au înregistrat pe casetă audio când eram copii, și încă se aude vocea lui de copil de grădiniță cum recită ceva despre drapel – eu nu eram foarte coerent pe atunci. Casetofonul care a făcut asta își petrece acum ultimele zile ca amintire, fiind luat de la unchiul meu (marinar) în opzeci ... nu știu dacă foarte legal adus în țară. Oricum, când aud acum sintagma de prin acele timpuri, omul universal, îmi vine în minte magazia lu’ tatae... om cu domiciliu forțat în Craiova, departe de familia sa din Orșova... avea în magazia aia toată rebeliunea unui intelectual care nu a avut voie să facă o facultate, tot bunul simț al unui om de știință... de la acea magazie mergeam la stadion de multe ori, că era doar la două sute de metri de casă... fiind un țâști bâști, intram fără bilet, odată cu mulțimea... era multă lume la meci, așa îmi amintesc, dar s-ar putea să fie doar copilăria care îmi joacă feste. Odată a venit Ceaușescu să vorbească în Craiova, și am văzut schela făcută în jurul fântânii arteziene, Ciuperca se numește în mintea craiovenilor, de pe lângă acel stadion... tot în acea zonă e drumul către lunca Jiului, un parc de care astăzi nu se aud lucruri bune, dar în care mergeam pe atunci pe portbagajul de la bicicleta lu taică-meo... aveau un topogan foarte mare :) Alte amintiri... îmi amintesc magazinul de pâine care acum este câte ceva în fiecare lună, nefiind chiar gestionat bine ca spațiu de închiriat... oricum, știu că mă duceam să iau pâine, copil de patru ani, fără să se îngrijoreze cineva că poate sunt jefuit, cu cartela de la bunici și cartela noastră, pe care le viza cu un aer preocupat sau plictisit, după cum se simțea, vânzătoarea în halat... senzația de care nu pot scăpa când mă gândesc la acele vremuri este aerul de joc, sentimentul că undeva toată lumea își dă jos niște costume și niște măști și devine veritabilă... la cămin erau tablouri întunecate cu un băiat și o fată, care trăiau muncind foarte mult, și care creșteau apoi în părinții națiunii, zâmbitorii și frumoșii Nicolae și Elena... Stema aceea complicată, ale cărei multiple semnificații ne fuseseră explicate de nu știu câte ori, era în centrul peretelui. Doar pe hol erau niște imagini din niște povești universale. Știu că lipseau foarte multe lucruri, pentru că mă uitam la acele filme, și mai vedeam și pe canale de tv sârbești și bulgărești tot felul de lucruri pe care nu le vedeam în jurul meu... Acel televizor albnegru era o cutie de minunății, că doar a adus și revoluția mai târziu... a adus-o chiar la mine în cartier, dar m-au trimis părinții la țară, împreună cu frate-meo, să nu pățim ceva... Televizorul era o mare dezamăgire când eram la bunici, pentru că bunicul meu se uita la ședințele acelea de congres... singurul lucru prezentat într-o vreme pe canalul românesc... ajungeam acasă și vedeam bugs bunny și alte desene pe sârbi... apoi câte un film american pe care mama se chinuia să îl înțeleagă, deși nu a înțeles niciodată engleza americană... și sârbește nu știa să citească... un prieten de-al meu, de-o vârstă cu mine, învățase nițică sârbă de la televizor... Singura amintire despre biserică de atunci este cea legată de nunta mătușii mele... poate că au fost și vizite prin diferite mănăstiri, dar nu țin minte... Sunt diverse lucruri care îmi sar în atenție... mamae, care mă ducea la o tanti să îmi facă un portret când aveam trei ani, care mă ducea la oftalmolog că mă uitam sașiu, care stătea la coadă la lapte... țin minte o coadă la lapte. Nu știu dacă am stat sau nu, nu știu dacă am stat la mai multe, dar țin minte acel șir lung de oameni, unii cu scăunele... care stăteau pur și simplu de parcă ar fi fost în parc. Doar că stăteau în soare. soarele... nu mi-l amintesc din vremea aia decât din drumuri cu autocarul sau trenul, când ne uitam pe geam toți băieții și strigam la fiecare sclipire colorată aia e mașina mea... aceiași cu care urmăream avioanele și cântam, făcând pauză de la prins lăcuste, „avion cu motor ia-mă și pe mine în zbor”... groapa de nisip de la cămin s-a umplut de iarbă la doi trei ani după revoluție, gardul viu a fost micșorat și nu mai era un loc de joacă, țâșnitoarele care potoleau setea au avut o perioadă de băltire, apoi au devenit doar niște corpuri de beton... cu țevi care ies din ele. Toate lucrurile care nu era strict necesare au început să își arate nonsensul pur și simplu nefiind îngrijite. Construcțiile din centrul Craiovei, pornite înainte de revoluție, au fost lovite de lipsa rentabilității probabil, poate și de hoție, și nici acum nu sunt definitivate. Încă avem un monstru care nu are decât scheletul de etaje, nici un perete... Îmi dau acum seama că și atunci aveam acest magazinaș central care își zice foarte mândru centru comercial... atunci chiar era centru comercial, însă... îmi amintesc, vitrinele nu aveau culoare, toate produsele erau la fel... și nu aveai prea multe alegeri la dispoziție. Adică... dacă voiai pantofi, te duceai la raionul de pantofi, nu existau reprezentanțe de firme... și totuși parcă era o urmă de reclamă pentru ele... nu pot spune dacă ironia aceasta a reclamei pentru un produs unic mă lovește acum sau îmi era și atunci, insuflată de cei mari... Îmi trec prin minte soldații care atunci mergeau mai des pe stradă în formație, și noi alergam după ei numindu-i castraveți, și ne milogeam să ne dea și nouă insigne... câteodată chiar primeam niște insigne, de care eram foarte mândri. Îmi dau seama că și pe atunci multe mituri erau preluate din statele unite... John Wayne, știu că era cântecul pe care îl împrăștiam „one two three, Pamela vrea copii...”, deși eu de Dallas nu am auzit decât târziu, poate chiar în nouăzeci, știam că există Madonna, știam că există un Michael Jackson... doar că pe atunci mâncam floricele, nu popcorn... și apropo de bunătățuri, știu că erau destul de rare unele lucruri... pe atunci chiar se putea face colecție de ambalaje de ciocolată, adică una din ocupațiile lu frate-meo, pentru că într-adevăr se găseau foarte rar, niciodată de același fel... la un timp după revoluție nu mai avea sens... Oricum, nu îmi pot șterge senzația asta legată de acele vremuri, poate cauză a copilăriei, poate ceva generat de subconștientul meu de acum... că era un mare joc de-a societatea... în care nu am simțit că oamenii erau implicați cu adevărat... pentru că se purtau diferit părinții mei atunci când erau în magazinul central, atunci când erau la servici, față de cum se purtau la petrecerile unchiului meu, cu filme la video, baloane care nu se spărgeau imediat și măști care nu erau respingătoare (adică într-adevăr aveau o urmă de umor) aduse de sora lui din Canada...

Autor:  Vorbaretu

Va mai aduceti aminte? Banane verzi tinute pe dulapul din bucatarie la copt. O portocala mincata in jumatate de ora, decojita de toate cojile si pielitele si degustata pe indelete. Pif vs. Rahan. Sau, daca nu, benzile desenate din Cutezatorii. Practica in uzina vs. practica agricola. Bomboanele Cip, multicolore si mici cit o gamalie, care se mincau direct cu limba. Dropsurile chinezesti anti-tuse, care generau dependenta. Ca si lipiciul Pelican... Uniforma azurie de PTAP, cu bereta care putea fi purtata sugubat, pe-o ureche. Trageri (vorba vine... prilej de picnic UTC-ist). Catalogul Neckermann pe post de coffee table book, pe care-l rasfoiai in vizite si cu care te jucai jocuri de genul "alege-ti un singur lucru de pe fiecare pagina". Cenaclul Flacara. Drajeurile cu dextroza Olimp. Negustoresele poloneze de la "nudisti". Turistele est-germane (cica veneau si suedeze, dar nu le-a vazut nimeni). Tenisii de Dragasani vs. baschetii chinezesti. Comandantul de unitate cu snur albastru (cel mai tare!). Focul din ultima seara de tabara. Brigazile artistice si de "agitatie"(?!). Ciocolata chinezeasca Golden Bee, cu o albina gigantica pe ambalaj. Televizoarele Venus, Diamant si Sport. Telecolor!!! Album duminical. Gala desenului animat. Cascadorii risului. Orele de dirigentie, orele de constitutie, orele de economie politica. Cacao (sau ce-o fi fost...) indiana Maltova mincata direct din borcan, cu lingurita. Glucoza "din fabrica" cu textura de sapun, dar care macar nu-ti spargea dintii. Pufarine. Orasul strabatut pe jos in creierii noptii si prin nameti pentru ca ai pierdut ultimul autobuz plecind de la un "majorat". Coniac albanez, vodca poloneza, vermut Mamaia. Carpati vs. Bucegi ("Moartea pe schiuri" ce vilva au facut cind au aparut, toata lumea se inghesuia sa le cumpere pe motiv ca nu puteau fi mai proaste decit ce se gasea deja pe piata...). Cerneala Pescarus (pentru norod) vs. cerneala Pelikan (pentru "premianti"). Fotbalul cu fise pe catedra. Tabloul "lui" deasupra catedrei. Matricola si bentita. Peisaje decolorate si acoperite de rahat de muste in compartimentele de tren, camerele de hotel si in scara blocului. Radioul Gloria, cu nume de orase exotice pe cadran unde ascultai cotele apelor Dunarii, "Moldova Veche (cu accent pe primul "o") baisse cent centrimetres..., corul Madrigal, teatru radiofonic si, bineinteles, "Aici e Radio (pauza scurta) Europa Libera". Metronomul lui Radu Teodoru vs. topurile lui Andrei Voiculescu. Pick-up-ul cu placi din Bulgaria vs. magnetofonul rusesc. Blugii cu fermoar cusut peste tiv ca sa nu se zdrentuiasca. Cipicii crosetati din macrame vs. espadrilele cu talpa de sfoara. Cravatele din piele de la Fondul Plastic (basca toate celelalte orori de la Fondul Plastic...). Bicicleta Pegas cu coarne vs. semicur! siera Turist. Gumela vs. guma chinezeasca in foita de orez. Mihai Constantinescu, Marius Teicu, Olimpia Panciu, Eva Kiss, Gil Dobrica, Marian Nistor, Marina Scupra. ABBA vs. Boney M. Circuitul casetelor video in natura. Canistrele cu benzina din portbagaj la plecarea in vacanta. Apa calda de ziua lui, de ziua ei si de 23 august. Bateria de la masina carata pina sus, in apartament, ca sa ai lumina pentru teme. Fondu' clasei. Fier vechi (?), castane (?!), sticle si borcane ("atita-ti trebuie, sa-mi iei borcanele de muraturi!"), maculatura (ideal, cartele perforate de calculator, ca trageau greu la cantar). Careul din prima zi de an scolar. Uniforme zdrentuite in ultima zi de liceu. Jurnalele dinaintea filmelor de la cinema (cine-si mai aduce aminte despre ce era vorba in ele?...). Elevul de serviciu pe scoala. Nectarul bulgaresc ("bea-l cu apa minerala, ca e prea gros, o sa ti se opreasca in git..."). Caramelele bulgaresti vs. bomboanele cubaneze. Ciorapii flausati (ideal cu trei dungi). Maieurile de plasa chinezesti, vopsite si purtate peste tricou de alta culoare. Ceasurile Raketa. Aparatele foto Smena. Apa minerala Aurora, cu sedimente ("e buna, are fier, minerale..."). Tigarile Cismigiu (Kent-urile romanesti care va sa zica). Frucola vs. Brifcor vs. Zmeurata. Patinele cu rotile (patru, ca la masina). Pungile de hartie "de un leu". Serialul "Liniile maritime Onedin". Cupa Campionilor Europeni. Dumitru Prunariu. "Povestiri istorice" vs. "Legendele Olimpului". Winnetou vs. Old Shatterhand. Caciulile rusesti din blana de iepure. Caciula de dama tip "burlan", jambierele multicolore, mania tricotatului."Si stilourile chinezesti cu penitza de "aur" cu care te laudai la scoala ... Inghetzata "POLAR" Teleenciclopedia care inca mai traieste! Of ...soimii patriei 23 August ... marsuri si defilari ... Crema super-mentolata chinezeasca in cutiutele alea mici si rosii (parca mai sunt si acum) care era buna la orice Batoanele de lapte Inka si Kawa (un fel de cafea instant) - traiasca polonezii care o aduceau Sucul Quick-Cola (Pepsi) Lamele de ras Sputnik Serialele "Nord si Sud", "Om bogat, om sarac" si "Dallas" "Mamaia" (nu stiu sigur dca asa se chema) si "Floarea din gradina" "Telejurnal" Alifie rosie.. de menta.. duh..nu suport mirosul Cartile cu poza lu' nea Ceasca la inceput Dacia 1100 Calculatoarele Spectrum.. CAVIT-ul... care mai e si acum.. Desene animate cu "Padurea Verde" cu Albisoara... nice... sau Mihaela Crevetii de la alimentara ... 2.5 lei Cozile interminabile la DETERGENT, paine, lapte. miere, Carne Cartelele Securitatea Cola- ce era total interzisa copiilor Sticllele de apa minerala Sifonul Teroarea Militia Vecinii bulangii ce te turnau Cozile la Primarie, spital - is si acu LEUL - ce acu e mia' de lei Banul ce nu mai este Dolarii ascunsi in "borcane" Jilava Canalul Educatoarele/invatatoarele tip rusesc Cantul de dimineata - la scoala Pionierii, cravatele si "onorurile" lor Europa libera Desenele animate de 5-10 minute / saptamana Desenele animate de la RUSI de 1-1.5 ore (asa stiu su putina rusa) Sculatu la 4 dimineata ca sa prinzi "loc" la cozi Sticlele de sampanie (sau vin spunmos) pe care luai 3 lei la centrele de achizitionat sticle (erau cele mai bine cotate ca pret) Discurile de vinil care costau fix 26 de lei Casetele audio cu banda Or-Wo (inlocuite imediat dupa revolutie cu cele cu banda Lucky, chinezeasca) Emisiunea de divertisment de sambata dupa amiaza a lui tudor Vornicu (la inceput) si apoi a lui Cristian Topescu (unde s-a lansat celebra serie cu papusile Muppets). Almanahurile Anticipatia. Revistele "Flacara" (a lui Paunescu) si "Saptamana (Culturala A Capitalei)" (a lui Eugen Barbu) Fosfarinul sau Ziamilul de pus in lapte (un fel de budinca)

Autor:  salata de urs( Catalin Burdea)

Comunism-sau cum am invatat sa ne mintim in fata fara sa ne fie rusine Intr-o zi, Romania a devenit comunista. O zi. Alegeri liber vegheate si siluite de rusii veniti dinspre ei spre Germania au facut ca un partid cu 1.500 de membri sa devina invingatorul alegerilor din anul fara numar. Eu sunt nascut in '66. Eu am trait in Romania condusa de unicul partid calauzitor, partidul comunist roman in funte cu secretarul sau general, presedinte al tarii, comandant suprem al fortelor armate --> ceausescu nicolae, zis pingelica, zis nea nicu,zis ceasca, zis, dupa '89, plumbuitu'. Am fost facut pionier intr-o ceremonie desfasurata la Doftana,o inchisoare din jud. Prahova unde a murit nu stiu ce dobitoc comunist erou, si unde pingelica cica statuse in vestita celula C2 (vrajeala!)o chichineata de 1m pe 1m, si cica il taiasera sub limba si "de-aia" era agramat si analfabet (ce-are organu' limba cu cititul?!) . Am devenit comandant de grupa (snur rosu) pe motiv ca eram destept pentru ca toti eram destepti pe timpul ala (smaili melancolic)dar, mai ales, ca mama lucra intr-un loc de unde puteai aduce invatatoarei : banane, masline, alune, ciocolati, ma rog, de-ale gurii.Invatatoarea ne spunea ca zgarie-norii americani sunt misto dar fiind din sticla e foarte frig inauntru. Apoi am devenit, la 14 ani, utecist. Toti eram pionieri, toti eram utecisti. Toti eram integrati intr-o organizatie pentru ca, nu-i asa, comunismul era superlativul democratiei. Atat doar ca se desfasura de aceeasi maniera in care itzic, shtrul si bula ajutau o baba sa suie in autobuz in timp ce ea voia sa coboare. Mama si tata au fost membri de partid. Au lucrat prin termocentralele Vaii Jiului, mama ca functionaras marunt, tata ca meserias in turbine si alte masini din astea. Mama lui tata, bunica mea, a fost membra a partidului comunist roman in ilegalitate, una din cei 1500 de pe timpul acela. Am intrebat-o daca il stia pe ceashca. Mi-a raspuns ca ea nu a auzit de marele luptator cu seminte-n buzunar, ceea ce stia ea era ca era un gainar, un parlit de hot de valize in gari. Prin 1972 cred, a fost exclusa din partid pentru motive care nu le dezvalui aici. A murit in 1996 ardeleanca pedanta si pretentioasa, un model de femeie. Dumnezeu sa o odihneasca. Nea nicu era hotarat sa fie un Napoleon al tarii sale. Ce e drept, cel mai bine ii iesea faza cu mana intre nasturii de la sacou. Invazia rusa in Cehoslovacia, 1968, pe motiv ca cehii au o gandire fara chiloti rusesti, i-a dat prilejul lui lae sa dea lovitura. Un discurs fulminant condamnand invazia si neparticiparea la aceasta alaturi de ceilalti aliati rosii, i-au adus lui nicu prietenia Occidentului care a vazut o fisura in blocul rosu si s-au grabit sa o ajute sa creasca. Ne-au dat bani, cu imprumut fireste,cu know-how, cu piete de vanzare... au venit la Bucuresti cei mai mari lideri vestici, mama mia ce deschidere, parea ca e raiul pe pamant in Romania. In schimb, oamenii au asteptat vreo 10 ani ca ceva sa se intample in aceasta tara. Nu s-a intamplat nimic. Afara de faptul ca seful Serviciilor Secrete romanesti generalul Pacepa a fugit in State. Si ca ceasca era ispitit de chineza lui Mao: sa moara toti, chiar si ma-ta, tu sa ramai. De fapt 1978 este un punct de cotitura in viata romanului care vede ca lucrurile din jur se prabusesc. Occidentul retrage mana intinsa si cere banii inapoi lasand pe pingelica singur. O vizita in China si individul abia intorss are un discurs straniu, nu il mai tin minte, din care toata lumea intelege ca vin vremuri grele Pe ce cheltuisem banii lu' aia? Pe un mare (obez) sistem energetic capabil sa ajute o mare (obeza) industrie. O mare industrie construita tot cu banii lu' aia. O industrie care va atrage toata lumea de la tara spre oras. Pentru ca banul se castiga mai usor in fabrica decat lucrand pamantul ce este al tuturor numai al tau nu. In fabrica salariul nu se castiga in mod real. Comunismul are o planificare centralizata a economiei. Mecanismele nu sunt libere ca in capitalism. Spre ex. o fabrica trebuie sa produca 5000 de suruburi. Asta e planul si si l-a indeplinit. Ce e drept ca normal ar fi sa fie si 5000 de piulite si 5000 de saibe. Dar acestea nu exista. Astfel cele 5000 de suruburi sunt de fapt nefolosibile. Dar in planificarea centralizata aberatia exista. Astfel se lucreaza in pierdere. Si balanta economica a Romaniei este mereu negativa. Apropos: stiati ca 1938 aramas cel mai bun an economic al Romaniei si, de atunci incoace dam inapoi? Inchipuiti-va, de 66 de ani suntem mai saraci pe zi ce trece. (smaili care-si da palme singur).De ce? pentru ca doar Mugur Isarescu este unicul prim-ministru roman care a gandit anii acestia in termeni de castig-castig facand pentru prima data, dupa multi ani, ca balanta economica romaneasca sa fie mai mare ca zero, apeland la logica simpla: vand mai mult decat cumpar. Marea industrie nu numai ca era fantezist proiectata dar famteziile se inmulteau in anii '80. Nici un fel de retehnologizare, totul mergea pe principiul "Ghoerghe, leaga cu o sarma". Tata venea rupt acasa. Ce il enerva cel mai tare era ca factorul politic nelipsit din oriare intreprindere, avea dreptul sa decida peste factorul tehnic. Cum ar veni presedintele de partid al unei uzine putea sa spuna cum sa faci o sudura desi nu avea nici o pregatire in domeniu.O paranteza: celebrul Ion "Teleaga" Dinca, pe cand era prim-secretar la Arges l-a sprijinit pe tata contra organului local de partid al Combinatului Petrochimic Pitesti intr-o zi cand o avarie la o instalatie sensibila a facut sa tremure curul tuturor. Trebuia sa platim banii multi (vreo 20 de miliarde de doalari) cu o economie caduca, prost proiectata, condusa de incompetentii politruci "fripturisti", fara piete in tarile bogate , fara prieteni traditionali (europeni), cu niste amici mai negri ca taciunele din mali, botswana, ghana, mozambic, care se perindau la Bucuresti cu mana intinsa la pingelica ce se credea taica tereza, dandu-le bani buni din buzunaru' nostru... Datoriile trebuiau returnate in anumite termene insa "marele carmaci" voia sa plateasca tot inainte de termen. Pingelica se credea dumnezeu si voia sa fie conducatorul mesianic ce arata lumii cum se face o tara misto de tot. Bineinteles ca in banci tovarasu' stransese mai mult de 5 miliarde de parai, banii lui economisind, presupun, la creioane ca nu prea scria el nimic. Pe langa el , strangeau si altii care mai apoi i-ati vazut avand Antena 1, Computerland, Elvila, Intercontinental,etc. Problema era ca banii stransi nu puteau fi celtuiti. Pentru ca erau negri, era comunismul si nu puteai sa ai un Jaguar, sa zicem, fara sa te impuste (cel ce depasea o avere de 1.000.000 lei era executat prin impuscare). Solutie? cea istorica romaneasca, cea dintotdeauna vazuta in trecutul Romaniei, eliminati pe cel ce se opune mafiei. Mafie crescuta de el insusi la san, intr-o firma de export-import numita Dunarea. parte a serviciului de securitate romanesc. Fara indoiala ca pingelica ar mai fi trait daca nu se dadea in stamba in '88 sicand ca daca e nevoie Rusiei o sa ii luam teritoriile romanesti ale Uniunii Sovietice. "Hentz!" a strigat Occidentul, "Gorbaciov e cu noi nu o sa lasam ca un bagabont tzigan sa ne strice planurile" . Au asteptat Congresul al XIV-lea al PCR din toamna '89, poate ca o schimbare naturala, democratica, va avea loc...Nu a avut. Pingelica era prea rupt de realitate ca sa conceapa ca soarele rasare chiar daca el nu mai este sef de partid. A urmat Timisoara '89. Un oras minunat unde am facut facultatea si am muncit cativa ani dupa aceea. Revolutia anticomunista a inceput acolo. Nu am reusit sa invingem comunismul. Iliescu a furat Revolutia si a facut totul ca sa nu supere pe vechiul coleg de scoala kamarad Gorbaciov. Iliescu a pierdut o sansa unica de a fi mai mare decat Kogalniceanu. A decis sa nu faca nimic in perioada cand aveam sprijinul si simpatia intregii lumi civilizate. Si iata exemplul: Ungaria, Cehia, Polonia. Plecaram din acelasi loc, in acelasi timp. Fara indoiala insa, mai avem ceva bube-n cap din trecut, ce au ramas inca neindentificate (oare), iluzia ca broasca raioasa se va da intr-o zi peste cap si se va face fat-frumos, chestiunea fiind nu o problema de efort si caracter, ci una ce implica interventia divina (a se intelege supranaturala), fara nici un fundament istoric, cultural, religios. Si nu cred ca pot accentua aici rolul institutiei biserica ortodoxa romana in originarea, dezvoltarea si mentinerea acestui tip de gandire. Ce s-o mai lungesc....comunismul a fost cum a fost. A pervertit atat cat a putut un popor peste care Reforma din Biserica Catolica nu a trecut niciodata. Cu niste stramosi necunoscuti, cu o gandire misticista nepragmatica, un trecut istoric plin de spagi date pentru a scapa de ocupatia otomana, cu o miorita in folclor in loc de Cantecul Nibelungilor, cu exodul germanilor si evreilor din Romania spre tarile lor, cu o biserica in care cuvintele slvone sunt straine de limba de origine romanica, romanul cu creierul format de-a lungul secolelor in acest fel si cu o istorie falsificata traieste azi in ce a "realizat" si se vede:o Romanie fara 'oaie. Aberatiile vazute sub regimul comunist au culminat cu furtul revolutiei anticomuniste din '89 si cu imobilismul unui popandau cu stampila-n mana cu Rolex, atent sa nu supere pe cei bogati si nici pe rusi, chiar si atunci cand Gorbaciov nu mai era. Acesta este ion iliescu. As fi vrut sa demonizez comunismul...din pacate nu cred ca a fost raul cel mai rau. Cred ca ne urmareste trecutul. Si ce e mai grav viitorul va fi ca si prezentul nostru. Un trecut slab va aduce un viitor gloaba. Sper sa ne intalnim pe #filozofie si pe Forum si sa mai vorbim despre astea toate. In fond si la urma urmei primul pas este sa avem curaj sa inlaturam basmul din mintile noastre si incet incet sa zidim caracter. Pentru ca NU va fi nici o imparatie a cerurilor unde sa se intre pe baza de buletin de indentitate romanesc.